HomeCârcoteli sportive › Scrisoare deschisă către viitorul antrenor al Stelei…

Scrisoare deschisă către viitorul antrenor al Stelei…

Încep această scrisoare deschisă către viitorul antrenor al Stelei, oricare ar fi el, prin a spune că nu sunt şi nu voi fi niciodată un suporter stelist. Niciodată. Dar asta nu mă opreşte să nu constat anumite lucruri ce se întâmplă în acel club. Au fost mulţi antrenori în acest sezon care s-au perindat acolo (nu mă puneţi să-i enumăr pe toţi că le-am pierdut şirul, serios! nu mai ştiu numărul lor şi ma tem să nu cumva să uit pe cineva), mulţi dintre ei au câte 2-3 mandate în Ghencea, asta după ce au plecat prima dată pe uşa din dos, umiliţi şi batjocoriţi de cel-a-cărui-nume-nu-trebuie-rostit. Şi vin eu şi întreb acum, onorabil, ce mai reprezintă postul de antrenor la (încă) cel mai galonat club de fotbal din România? În afară de o cârpă de şters praful prin birourile clubului. Mai reprezintă ceva? Vă mai puteţi lăuda cu menţiunea trecuta în CV că aţi antrenat Steaua pentru câteva luni, un an, cel mult, când ştie toată lumea ce înseamnă acest lucru?

Viitorule antrenor al Stelei… indiferent cine vei fi…

De ce te arunci cu capul înainte când alegi să semnezi cu această formaţie, fără să te interesezi de la ceilalţi ce înseamnă să fi antrenor aici, că ai pe cine să întrebi, nu te poţi plânge de asta? Oriunde vei întoarce capul, vezi un fost antrenor la Steaua. Deschizi televizorul la o emisiune sportivă, pac un fost antrenor. Nu ştiu ce reprezintă pentru tine acest post, dar ştiu ce a reprezentat pentru cei dinaintea ta: o pată neagră pe imaginea lor, o perioadă pe care vor să o uite din cariera lor de antrenor profesionist. Asta va reprezenta şi pentru tine dacă mergi pe drumul respectiv, sunt sigur de asta. Odată semnat contractul, ţi-ai semnat practic dreptul de a fi umilit public ori de câte ori greşeşti şi atunci când nu te ridici la aşteptările cel-a-cărui-nume-nu-trebuie-rostit.

Nu te baza că îl vei putea schimba, au încercat şi alţii înaintea ta şi au eşuat lamentabil. El nu poate fi schimbat, ăsta e felul lui de a fi. Dacă continui să foloseşti argumentul clasic cu “Steaua nu se refuză”, dă-mi voie să-ţi spun că Steaua se poate refuza oricând şi la orice oră, fiindcă nu e decât un club de fotbal care încă se hrăneşte şi trăieşte din propria istorie. Aşa cum poţi refuza, nu ştiu, o echipă din Egipt la fel o poţi refuza şi pe Steaua. Nu e echipă de vedete, nu are o filosofie de joc înclinată spre spectacol, toată imaginea creată de acest club s-a creat cu mulţi ani în urmă, şi se datorează unor oameni  care au îndrăgit prea mult fotbalul. Au câştigat simpatie şi trofee atunci, făcând din Steaua ceea ce reprezintă astăzi, cel mai iubit şi cunoscut club de fotbal din România. Această comparaţie nu se datorează Stelei de acum, nici pe departe, se datorează Stelei de dinainte de ’89, când, ajutată fiind şi de intervenţiile partidului atunci când era nevoie, Steaua câştiga trofeu după trofeu. Iar oamenii continuă să umple stadioane şi în ziua de azi pentru această echipă deoarece afinitatea câştigată atunci e uriaşă şi nu ştiu zău când va dispărea imaginea bine impregnată a Stelei din minţile românilor cum că e cea mai bună echipă.

Foarte mulţi suporteri şi foşti jucători au ajuns să nu se mai identifice cu Steaua de astăzi, dar mulţi antrenori care păreau a fi echilibraţi şi a avea coloană vertebrală continuă să cadă în capcana întinsă de cel-a-cărui-nume-nu-trebuie-rostit şi sunt ademeniţi la echipă. Şi au fost îngrijorător de mulţi în ultimii ani, iar numărul lor continuă să crească – mai adăugam un nume pe impresionanta listă – Laurenţiu Reghecampf.

credit foto: gsp.ro

 

Social Share Counters

Leave a Comment

NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>